Îmi amintesc că am citit undeva cândva: „ar trebui să vorbim despre echitate în loc de egalitate”…
„În prima săptămână de școală le predau elevilor mei o lecție pe care chiar și copiii de șase ani o pot înțelege și tot ceea ce costă este o cutie de medicamente.
Îi pun pe toți elevii să pretindă că s-au rănit și că au nevoie de un plasture – copiilor le plac plasturii. Îl întreb pe primul unde este rănit iar dacă spune că îl doare degetul, îi pun plasturele pe deget. Apoi îl întreb pe cel de-al doilea unde este rănit – indiferent ce spune acel copil, îi pun plasturele pe deget exact ca la primul copil.
Continui să fac asta la toată clasa – indiferent unde spun ei că este rana lor pretinsă, fac același lucru pe care l-am făcut cu primul copil. După ce toți au plasture în același loc, îi întreb dacă asta a ajutat cu adevărat pe vreunul dintre ei, în afară de primul copil. Ei vor spune că nu iar eu le voi răspune: „Ei bine, v-am ajutat pe toți la fel! Aveți cu toții un plasture!”
Copii vor încerca să mă facă să înțeleg cum că au fost răniți în altă parte. Mă comport ca și cum aș fi înțeles acum iar apoi le explic: „S-ar putea să fie momente anul acesta în care unii dintre voi veți obține lucruri diferite pentru că aveți nevoie de ele diferit, la fel cum aveați nevoie de un leucoplast într-un alt loc.”
Dacă, în orice moment pe tot parcursul anului, vreunul dintre elevii mei întreabă de ce un elev are o altă temă sau chem un alt profesor să vină să-i ajute, le reamintesc elevilor mei de ajutorul pe care l-au primit la începutul anului școlar și nu se mai plâng. Astfel, copiii de șase ani pot înțelege echitatea.”
Pentru că a trata oamenii corect înseamnă adesea a-i trata diferit…
Sursa: Facebook
Loading…